COPII CU IMAGINATIE
De foarte curand ne-am aniversat
ziua casatoriei noastre. Si, ca in fiecare an, am pornit in cautare de...nu, nu
bijuterii, acestea se pot pierde usor. Carti! Da, sunt si astea niste
bijuterii, care uneori se mai pierd prin bibliotecile si sertarele prietenilor,
dar au marele avantaj ca o parte din ele nu ti-o poate lua nimeni, ramane in
tine pentru totdeauna. Deci, am luat-o fara graba printre miile de carti din
librarie si am inceput sa ne cautam „aleasa”. Sa fim in ton cu sarbatoarea. Si
pe sfarsit nu am ramas numai cu una, niciunul dintre noi. Dar cea mai si cea
mai a fost insa o carticica luata de pe raftul copiilor. Se numeste „Care-i
faza cu cititul?”. Si e delicioasa pot sa spun. O iau cu mine prin toata casa,
citesc seara la culcare chiar si micutei noastre, citesc ziua cand mai am 10
minute libere. Numai simplu fapt ca o vad pe masa de bucatarie, in holul de la
intrare sau pe casa scarii imi da o senzatie placuta. De ce oare? Am tot stat
si m-am gandit si poate ca e prea devreme sa dau un verdict final inainte sa
termin cartea. Dar cred ca stiu: e un pas urias la reintoarcerea la o veche
mare dragoste a mea – cititul cartilor. Citesc din ea si incet-incet imi
amintesc de copilarie, de zilele de iarna cand stateam „turceste” in patul din
bucatarie si citeam toata ziua si cand terminam de citit de-abia mai puteam sa
ma ridic in picioare!
Mi-am adus aminte de prima mea carte
pe care am citit-o: „Furnica si Porumbita”, prima victorie asupra „puricilor”
de pe coala alba.
Mi-am adus aminte de Jules Verne
(care sa gasea atat de greu), basmele romanilor (din colectia Biblioteca pentru
toti), Calatoriile lui Gulliver, aventurile lui Habarnam. Lista poate continua
dar nu asta e scopul acestei mici povesti.
As vrea ca voi, tinerilor sau mai
putin tinerilor, domnilor parinti care cititi acest articol, sa va ganditi ce
insemna cititul pentru dumneavoasta. Si sa reusiti sa daruiti aceasta comoara
copiilor pe care ii cresteti. Cititi-le povesti multe, daruiti-le carti,
umpleti-le peretii cu rafturi de carti. E poate cel mai frumos dar pe care il
puteti da unui copil: iubirea de cunoastere, imaginatia, inteligenta vor fi
cele care il vor ajuta cel mai mult in viata.
Eu sunt tare bucuros, zilele acestea
am primit de fapt doua cadouri minunate. Primul este cartea, despre cel de-al
doilea va povestesc in randurile urmatoare.
Fetita mea asculta de la 2 ani
povestile pe care i le citesc in fiecare seara si ii place foarte mult. Chiar
i-am citit o doua povesti din cartea cu pricina si i-a placut foarte mult. Si,
la un moment dat mi-a facut cadoul despre care va ziceam: „Tati, eu cand imi
citesti povesti imi imaginez!”.
Cred ca suntem pe drumul cel bun.
